aievea…

chestii mici si mari din viata noastra

Cea mai frumoasa zi

Posted by aievea pe Februarie 19, 2009

II greu sa faci o ierarhie. Fiecare dintre noi a avut o zi foarte buna de care isi aduce intotdeauna cu placere, insa o zi care sa lase un impact pozitiv asupra ta incat sa iti schimbe viata in bine sunt destul de putine. Cea mai frumoasa zi din viata mea ar fi ziua cand am fost admis la facultate, nu numai pentru ca am luat admiterea dar si pentru ca am cunoscut o persoana importanta din viata mea.:) sunt curios ce zile frumoase au avut Adeline ,Sorina plus Petitepomme.Si de amintirile lui Mihai ar fi fain sa vedem.:)

Anunțuri

Posted in simtite si traite... | 5 Comments »

Red Bull – ascending marketing

Posted by aievea pe Februarie 19, 2009

Recunosc cu nu foarta multa mandrie ca sunt un mare fan al bauturilor energizante. Dozele de tabla care au aparut acum cativa ani, astazi practic invadeaza piata, existand N sortimente de toate preturile si marimile. Chestia ciudata ii ca toate au acelasi gust si acelasi efect, mare parte negativ asupra sanatatii, dar doza de cofeina poate fi folositoare uneori.
Insa dintre toate marcile astea cel mai bine pozitonata de departe ii Red Bull. Marca austriaca, aparuta in 1986 a avut insa o istorie ceva mai deosebita fata de alte campanii de succes de-alungul timpului. Marketingul Red Bull a avut o evolutie lenta, bazandu-se atat la inceput, cat si dupa 10 ani de la aparitie , pe canale de distributie secundare si modalitati de promovare neconventionale precum buzz marketing sau guerilla marketing.
Primele modalitati de promovare pe scara mai larga folosite de Red Bull au fost evenimente, competitii de sport extrem cum ar fi river canoe, BMX, surfing..etc.. Aici au reusit practic sa ”impuste mai multi iepuri” cu o lovitura. Si-au creat o imagine de bautura a sportivilor care iti da energie sa faci lucruri deosebite cat si si-au creat o nisa de clienti, publicul tanar(15 – 30) ani.
Treptat, mai ales dupa anul 1997, cand Red Bull a intrat pe piata din SUA, brandul a castigat foarte in awareness. Au aparut si reclamele la televizor, fiecare dintre noi cred ca are in cap sloganul Red Bull „care iti da aripi”, din reclama cu personajele alea schitate in creion carora le cresc aripi. Insa accentul s-a pus in continuare pe metode secundare de marketing, cum ar fi intelegere cu clientii pentru exclusivitate sau campanii stradale de promovare a bauturii ( cu preponderenta in locuri cu multi tineri), in detrimentul clasicelor bannere si materiale promotionale.
Calitatile produsului corelate intr-un mod deosebit cu promovarea inspirata pe nise si pretul atractiv au facut din Red Bull un produs de succes, care a reusit sa se diferentieze pe piata si sa faca din noi niste oameni cu orbitele mult mai scoase in afara si mai agitati. Da ce sa ii faci? Tastes good.:)

Posted in marketing | Etichetat: , | Leave a Comment »

Timisoara – really interesting

Posted by aievea pe Februarie 19, 2009

Am mai avut acum ceva multa vreme un post dedicat Timisoara. Ala era ceva de genu’ de ce merita sa vizitezi Timisoara si cu atractii turistice. Eh, sa trecem peste catedrala, Pietele din Centru, parcuri, Mall si KFC( care se pare ii un obiectiv turistic important pentru non-timisoreni), si sa vedem de ce merita ca dupa ani buni de a fi doar un simplu turist, chiar merita sa te stabilesti definitiv in Timisoara. Ce emotii, trairi, oportunitati iti ofera calitatea de cetatean al frumosului oras fata de a fi doar „japonezul” ce face multe poze.

Timisoara ii un oras relativ mare. Asta ar fi un prim lucru ce il defineste. De aici rezulta trafic intens, cu soferi ce isi exerseaza deseori vocabularul vulgar, dar si cu pietoni fericiti care pot sa treaca linistiti si pe rosu , ca si mine, ca oricum toate masinile is blocate.
Mare. Mare mai poate sa insemne si o industrie, comert si orice alta ramura dezvoltata. Mare poate sa insemne si un numar de cersetori proportional, dar si o galerie a echipei de fotbal numeroasa.
Mare inseamna un numar ridicat de clienti si o variatate de comercianti, inseamna centru universitar si un complex studentesc compact si vast.
Un alt cuvant ce defineste Timisoara din punctul de vedere al unui proaspat locatar al orasului este ”varietate”. Piata Operei si Piata Unirii reflecta foarte bine multiculturalitea orasului.
Plimbandu-te pe langa McDonald’s-ul din centru poti observa studenti francezi comandand intr-o romana stalcita, cativa pasi mai incolo grupuri de italieni care discuta foarte pasionant de afacerile lor. Ii plin de italieni! Mai treci cateva strazi pana in Unirii unde dai de strada evreilor cu sinagoga, si cu parcarile rezervate doar comunitatii evreilor, care culmea, is pline de masini. Or mai fi atatia evrei? Neah, nu prea cred. Centrul cultural german ii ceva mai incolo in spate la Bega si nemti rasfirati pe toate strazile. Plus gypsi si tigani mai dupa toate colturile. Insa gypsi si tigani bogati. Aici nu ma bag. Plus greci, arabi, turci care is aici deobicei cu afaceri.
Ca si locuitor al Timisoarei, principalele atractii devin dintr-o data altele. Te duci la catedrala doar de Paste si in centru ca mai bei o bere. Foarte atragatoare devin acum super-marketurile precum Billa, Kaufland si etc, de unde timisoreanul obisnuit isi cumpara necesitatile zilnice. Mijloacele de transport in comun, supraaglomerate la ore de varf devin „montagne-rousse-ul” omului non-turist, uneori cu senzatii la fel de mari, mai ales cand vine controlul si nu ai bilet. Aici ce pot sa zic. Mie unuia imi place sa traiesc ”extrem”.
Vara, caldura ii insuportabila. Stai in pat, aproape gol, tot transpirat, iti strangi cearceaful intre picioare si sufli asteptand cu nerabdare ca ventilatorul rotativ sa se intoarca din nou spre tine. Ii horror! Daca te gandesti ca maine va trebuie sa mergi si la un serviciu sau undeva prin oras pe caldura, parca iti e si mai cald. Temperaturi foarte ridicate. Stranduri super-pline. Timisoara vara.
Locuri de munca variate si multe in vreme fara de criza economica. Patroni zgarciti si putin amabili in vreme de criza economica.
Timisoara, oras violet care iti da mandria de a fi orasul unde a pornit revolutia, orasul trupei Phoenix si fosta colonie austriaca cu cladiri vechi, monumente istorice.
De cand am devenit „timisorean”, am o problema sa imi definesc identitatea, ardelean sau banatean, dar cred ca as fi un super om, daca as reusit sa imbin ce ne da mai bun tara asta a noastra in materie de origini regionale. Sau trebuie sa imi aleg, ardelean in continuare, sau banatean…hmmm..?

Posted in simtite si traite... | Etichetat: | 2 Comments »

Seth Godin – marketing Guru

Posted by aievea pe Februarie 17, 2009

Seth Godin este poate cea mai proeminenta figura din industria Marketingului si unul dintre cei mai buni oratori si traineri din lume. Aproape toate cartile sale au avut un succes imens, ” Permission Marketing” fiind cartea cea mai cumparata din istoria comenzilor pe internet. Aici este un discurs foarte interesant si captivant legat de una din cartile sale „The Purple Cow”, care pune accentul pe diferentiere pentru reusita afacerii tale.

Have patience and enjoy. Ii foarte interesant!

Posted in marketing | Etichetat: , | Leave a Comment »

Cover songs

Posted by aievea pe Ianuarie 9, 2009

Dupa ceva timp m-am gandit sa mai dau cu subsemnatul pe aici pe blog si sper sa o fac cat mai des de acum incolo. Si ce vad schimbat pe aici, o noua interfata wordpress. Interesant, ce sa zic dar imi cam da putina bataie de cap. Asa, si sa incep cu ceea ce am de gand in legatura cu postul asta, care are ca si subiect ”coveruri” ale unor melodii consacrate, daca unii se pricep sau nu mai bine decat autorii melodiilor la a le canta. Si putem gasi aici foarte multe exemple de dezbatut:

Emilie Simon – Come as You Are – cover dupa Nirvana

.

Suna interesant si cu vocea ei de-a dreptul mirifica si suna si fain melodia cantata de o fata. Eu zic ca ii cel putin la nivelul lui Kurt Kobain.

Marylin Manson – Working Class Hero–cover dupa John Lennon

O abordare putin mai ”grea”, normal zic eu pentru Manson, dar se poate discuta daca intra la comparatie cu varianta originala.

Gregorian – Nothing Else Matters – original de Metallica, alt cover ceva mai cunsocut Apocalyptica

Melodia ii una dintre cele mai reusite balade ever. Suna bine oricum ii cantata, daca ii cantata bine desigur.

Alte coveruri : – U2 – ”Paint it Black” –Rolling Stones original
-Nightwish – ”High hopes” – Pink Floyd original
-Limp Bizkit – ”Behind blue eyes” – The Who original
-Lenny Kravitz – ”American Woman” – Guess Who original
-Carlos Santana -”Black Magic Woman” – Fleetwood Mac original
– Dario G – ”Dreams” – The Crannberries original
– Evanescece -”Heart Shaped Box – Nirvana original
– Johhnie Cash – ”Hurt” – Nine Incd Nails original
-Guns’N’Roses – ”Knockin’ on Heaven’ Door – Bob Dylan original
– Gary Jules – ”Mad Worlds” – Tears for Fears original
….si lista continua.
De multe ori coverurile s-au dovedit mai de succes ca si meldoia originala. De exemplu cine stie in ziua de azi de Bob Dylan ca si cantare original la ”Knockin’ on Heaven’s Door”? Ii ciudat dar multe melodii care le cunoastem se pare ca nu sunt exact ceea ce par.Anyway, muzica ii faina si ne face placere sa o ascultam.:)

Posted in muzica | Etichetat: | 5 Comments »

Where the hell is Matt’s…girlfriend?

Posted by aievea pe Octombrie 4, 2008

Hmm… Matt s-a plimbat prin lume si a facut chestia asta faina ce am gasit-o la petitepomme, dar totusi cred ca a stat cam mult pe alte meleaguri, dupa cum se vede :….:D

Posted in idei aflate... | Etichetat: , | 2 Comments »

Interview AIESEC – exchange pe pocket recruitement

Posted by aievea pe Octombrie 4, 2008

Pentru toti cei care nu sunt in tema, AIESEC-ul este cea mai mare organizatie pentru studenti din intreaga lume. Ofera, pe langa dezvoltare persoanala obtinuta prin participarea la diferite proiecte din diferite domenii in actualitate cat si prin interactionarea cu oameni faini, trecuti printr-un proces de selectie riguros, o mare si vasta gama de distractii, multe gratuite (AIESEC fiind ONG).
Insa, dupa parerea mea, si a multor altora, cel mai mare avantaj ar fi este programul exchange, care ofera stagii de schimb de experienta de lucru in strainatate intre 3 si 18 luni, cu costuri minime din partea norocosului ce are de gand sa plece si este acceptat.Costuri minime insmnand maxim 200 de euro pentru toata stagiunea de maxim un an jumate. Fain nu? atat doar trebuie, sa fii tanar ( maxim 29) ani si alte cateva criterii care nu le mai insir aici.
Asa…. eu fac parte din AIESEC Timisoara, departamentul EXCHANGE , ma bucur ca am fost ales si ca iau parte la feluritele activitati si multele in special. Cam atat cu ridicarea in slavi.
Si cum fac eu parte din departamentul asta, care are ca scop sa trimitem cat mai multi membrii AIESEC, sau non-membrii prin alte tari, oricare ar fi alea, atat timp cat le gasim jobul care il cauta. Aiesec are centre in cam 110 tari, deci oferta e mare.
Sarind peste alte amanunte, pe care le gasiti pe net aici, am sa ajung la interviewul de azi, la care am luat parte ca si examinator, nu dupa cum eram obisnuit, adica ala cu emotii ce ii intervievat.
Primul la „coada” de 2,care ne-au fost repartizati mie si colegei de „interogat”,Maria, a fost un x din Arad, sa ii zicem George, care a impresionat de la inceput prin punctualitate.Ok. Am inceput cu intrebarile, la care am primit si diferite raspunsuri, bune,mai putin bune, deplasate, nepotrivite, urmarind constant atat pe foaia cu indicatii cat si reactiile tipului. Nu a fost prea greu, chiar daca interviul a fost in limba engleza.
Al doilea pus la intrebari, a fost o litera mai feminina, sa zicem y sau Ana-Maria, care pe mine m-a impresionat pozitiv cam la tot, mici exceptii.
Cu domnisoara a fost ok, in 5 min am rezolvat-o cu un ADMIS mare pe pagina, insa la George, care dupa analize seculare de aproape o ora, in care am disecat fiecare raspuns, cautand, eu, chestii pozitive, Maria incercand sa le accentueze pe alea negative, am ajuns la un compromis care numai m-a facut sa simt aiurea.
Mi-a placut mult interesul lui pentru o calatorie in strainatate, si dorinta lui foarte mare, insa el parea sa nu inteleaga ca scopul exchange-ului nu este doar un concediu prelungit, ci o oportunitate de a incerca conditii de munca interactionand cu culturi si mentalitati diferite, spre o dezvoltare personala, care poate fi folosita si aplicata la intoarcere.
Desi asa zisul George era ok, el nu s-a incadrat in profilul de valori AIESEC. La Work and travel nu ar fi intampinat probleme.
Ii o senzatie foarte aiurea sa stiu ca am privat o persoana de ceva ce isi dorea foarte mult, si poate chiar avand un rol decisiv in cursul vietii sale. Colega mea nu a avut prea mari retineri si a adus argumente concludente, dar, desi asa ii corect daca ii sa urmam normele, poate nu era chiar asa rau daca G. ar fi mers sa isi mai exerseze engleza lui cu accent ardelenesc prin alte meleaguri.
In cealalta sala de evaluare, amandoua interviewurile au fost un succes. Daca eram numai eu in sala noastra, poate si la noi tot amandoua ar fi fost, dar profesionalism inseamna sa pui gandirea, ratiunea si regulamentele in fata tendintei umane de a fi altruist sau egoist. A fost inca o lectie buna oferita de experienta AIESEC. De abia le astept si pe urmatoarele…

Posted in simtite si traite... | Etichetat: , , | 4 Comments »

Da in soareci!

Posted by aievea pe Octombrie 2, 2008

Pe pagina bunului meu prieten, fost coleg Mihai, am dat de o chestie care te poate solicita la nervi ca si un meci al nationalei, asta daca te prinde. Chestia, care include rozatoare, branza si soareci, ar fi cam asta. Have fun!

Posted in idei aflate... | Etichetat: | 4 Comments »

2:47 am

Posted by aievea pe Septembrie 23, 2008

Ii ora cum scrie si in titlu. Cand articolul va fi gata publicat va fi trecut, probabil, de 3 acelasi ante-meridian. Dar sa ramanem la amintirea gandurilor care le-am avut in acest scurt minut, la fel de scurt ca si celelalte minute de pana acum.
Si gandindu-ma din nou la Audrey Tatou printr-o serie de legaturi facute in mintea mea intortocheata la ora asta tarzie, mi-am adus, ca si in alt articol de al meu aminte,de anumite faze din „Le fabuleaux Destin d’Amelie Poulain”, un film care un pic m-a marcat, se pare.
Imediat , corelatia articol- Audrey Tatou-Amelie Poulain, m-a dus la creearea anumitor imagini in mintea mea debordant de activa la ora asta.
Prima secventa de imagini a fost, fiind un lucru poate chiar normal pentru sinapsele mele cu vechimea de doar 20 de ani, mai mult sau mai putin, dar raman la mai mult, legata de seCS. Timp de cateva putine, nenumarate secunde, am legat in mod dubios in imaginatia mea scena protagonistei din „Un long dimanche de fiancailles”, aceeasi Audrey Tatou care facea dragoste cu un tanar-soldat-iubit, surprinsa de camere pentru a ne mari noua pupilele, dintr-o pozitie aflata deasupra actului in sine, creeandu-se astfel o imagine care seamana aproape identic, desigur in aceeasi proprie imaginatie, (altele pot gasi asemanarea nu asa concludenta desigur), cu coperta cartii Ada sau ardoarea”, de Vladimir Nabokov, editura Polirom, editia 1. Aici este reprezentat intr-un mod expresionist, actul unei „imbratiseri” intre doi tineri dezbracati foarte elegant, in costumul de gala al fiecarui cuplu indragostit. Pictorul Egon Schiele, al carui tablou „Imbratisare” a fost preluat pentru a da o nota cat mai semnificativa pe coperta pentru subiectul cartii care probabil il voi aborda, atunci, peste 300 de pagini cand o voi termina, surprinde tinerii din acelasi unghi ,aerian si paralel cu cei 2 tineri, care erau prea ocupati probabil sa observe ca cineva pluteste deasupra lor si ii picteaza.
Legatura cu cartea mi-a declansat cateva imagini, numai ale mele, din ceea ce sper ca am inteles din randurile citite pana acum din carte, insa care acum, la 2:47, nu sunt interesante.
Desi trecusem de „Amelie Poulain”, si dadusem in tot felul de imagini pline de diferite nuante de piele umana, resuesc sa imi amintesc din acel timp mai mult ca perfect de la ora 2:47, ca revenisem la imaginea placutului chip al actritei purtand o palarie de paie pe cap.
Aproape imediat gandurile, desigur influentate de diferite amintiri si subconstient, au inceput sa creeze diferite imagini cu ce ar putea face vecinii mei la ora asta.Nu incerc sa explic prea mult corelatia dar ii legata de acelasi film, mai mult ca sigur. Incep sa imi creez diferite imagini cu vecina mea, tanti Nuti, sotia lui nea Avram, cum se chinuie sa adoarma, daca nu chiar dormea, langa sotul ei care sforaie. Mi-au iesit in evidenta si anumite alunite de pe malul unor riduri de pe fata ei batrana.
Imediat platoul de visare s-a mutat in cealalta parte a zonei de vecini, si mi-o imaginez pe tanti Martus, intr-o pijama de noapte alba, foarte larga, croita pe o masura care sa ii acopere fizicul corpolent. Mergand din vecin in vecin ajung si la prietenul meu Razvan care nu demult imi spusese noapte buna pe mess, si care acum, in ale mele circomvolutiuni, era in picioarele lui goale si plate, cu o pereche de pantaloni albastra si statea, doar statea fara sa imi imaginez ceva actiune mai complexa. Probabil ca nu sunt obisnuit cu imaginea lui ca stand singur, fara vreunul din grupul nostru alaturi.
Ultima scena este doar figura mamei mele, care probabil doarme in camera de dincolo, imagine care nu apuca sa se extinda pentru ca deja este 2:48 si trebuie incadrata in alta diviziune temporala.
Nu ne dam seama, dar in termeni imaginativi, un minut poate sa insemne uneori, daca nu intotdeauna si noi nu suntem constienti, o intreaga epopee a imaginilor, o aventura in subconstient, care chiar daca nu implica consum de calorii, este acolo, la un alt nivel, care desi este doar la coordonatele mintii umane, implica totusi UMAN. Timpul are margini si este delimitat doar de ceas ca si factor UMAN. In rest, sentimentele umane dintr-un singur minut pot insemna mai mult decat un vid de trairi cuprins intr-o zi, luna, viata intraega.
Si mi-am facut si norma de filozof pe minutul, saptamana sau poate chiar luna asta sau mai mult.

Posted in simtite si traite..., un pic gandite... | Etichetat: | 5 Comments »

A faCE…CE.?

Posted by aievea pe Septembrie 23, 2008

Una din problemele mari ale mele si ale multor altora care nu sunt eu ii ,, ce fac cand sau ce ar trebui sa fac ca sa imi dau de lucru”. Deja cand iti pui intrebarea asta e clar: esti in concediu, somer sau student, elev cu prea mult timp liber. Eu o sa comentez cazul meu mai mult, care intra in categoria „student cu muuuuulltt timp liber”.
Odata si odata te saturi si de leneveala. Am ajuns la concluzia asta dupa cateva luni de practicat „usoara meserie”. Simti nevoia de o miscare rapida, un fotbal, baschet, etc. Dar constati dezamagit ca ai +15 kg in plus si nu mai e chiar asa usor. Deci, ptr inceput, cauti altceva, mai usor, o mica „incalzire”. Desi poate nu prea ai nevoie de bani, te angajezi, ceva usor, placut, barman in barul tau preferat de exemplu. Ii interesanta partea asta pana firea ta dezordonata face sa iesi pe minus in unele zile.Treci peste asta, zambesti, te „scuturi pe haine” si te bucuri ca totusi ceva se intampla, esti pus in anume situatii diferite.
Insa nici astea nu sunt nimic in comparatie cu viata agitata, ba chair aventuriera ce o auzi la unele persoane din jur, ca deexemplu chiar parintii ce vin seara la 10 acasa de la munca. De aici ar rezulta ce esti un individ rasfatat, ce primeste bani de la parinti si care are toate la indemana. Asta depinde de moment.
Daca apelezi la alte modalitati de a-ti „muia posmegii” ar fi cele non-proactive, dar distractive. Computer, filme, citit sau toate la un loc.
Probabil ca iti plac, pana la un anumit punct. Cred ca nu ii ceva anormal ca pana la urma sa adormi la toate.
Sa stai cu prieteni? Ii placut, distractiv pana cand ajung la subiectul legat de cat te-ai ingrasat sau la faza cu nereusitele tale din vina aiurelii.Nu ii asa? ]
Si sa imi continui „sotronul” peste posibile activitati, sar pana la statul cu prietena. Frumos, relaxant, dar atunci cand mai esti si zodia taur, si multi suntem in situatia asta, sa fim „ghiocei” de primavara, parca ai vrea sa vezi mai mult rosu si sa treci prin chestii mai solicitante. Si aici voiam sa ajung. Cand timpul devine prea lung, ce ar trebui sa faci ca sa il acoperi. Exista atatea variante.
Si ca incerc sa imi dau si eu singur un raspuns fara ca sa astept posibilele sugestii din comentariile la articol, tocmai acum si poate si inainte, dar nu imi amintesc eu, mi-am dat mi mult sau mai putin seama ca rezolvarea acestei „mari si delicate” probleme a tuturor „pierde vreme”, sa nu numesc vreun anotimp, este in atitudine, vointa si ambitie. Adica lipsa lor. Ca sa faci ceva si ca sa faci si klumea ca sa te faca sa te simti bine trebuie sa vrei respectiv sa vrei cu adevarat..Asa ca sfatul cel mai bun care singur incerc sa mi-l dau si sa mi-l impun, ca il citez pe Creanga, este…”MUIETI-S POSMAGII!”

Posted in simtite si traite..., un pic gandite... | Etichetat: | 2 Comments »