aievea…

chestii mici si mari din viata noastra

Archive for Septembrie 2008

2:47 am

Posted by aievea pe Septembrie 23, 2008

Ii ora cum scrie si in titlu. Cand articolul va fi gata publicat va fi trecut, probabil, de 3 acelasi ante-meridian. Dar sa ramanem la amintirea gandurilor care le-am avut in acest scurt minut, la fel de scurt ca si celelalte minute de pana acum.
Si gandindu-ma din nou la Audrey Tatou printr-o serie de legaturi facute in mintea mea intortocheata la ora asta tarzie, mi-am adus, ca si in alt articol de al meu aminte,de anumite faze din „Le fabuleaux Destin d’Amelie Poulain”, un film care un pic m-a marcat, se pare.
Imediat , corelatia articol- Audrey Tatou-Amelie Poulain, m-a dus la creearea anumitor imagini in mintea mea debordant de activa la ora asta.
Prima secventa de imagini a fost, fiind un lucru poate chiar normal pentru sinapsele mele cu vechimea de doar 20 de ani, mai mult sau mai putin, dar raman la mai mult, legata de seCS. Timp de cateva putine, nenumarate secunde, am legat in mod dubios in imaginatia mea scena protagonistei din „Un long dimanche de fiancailles”, aceeasi Audrey Tatou care facea dragoste cu un tanar-soldat-iubit, surprinsa de camere pentru a ne mari noua pupilele, dintr-o pozitie aflata deasupra actului in sine, creeandu-se astfel o imagine care seamana aproape identic, desigur in aceeasi proprie imaginatie, (altele pot gasi asemanarea nu asa concludenta desigur), cu coperta cartii Ada sau ardoarea”, de Vladimir Nabokov, editura Polirom, editia 1. Aici este reprezentat intr-un mod expresionist, actul unei „imbratiseri” intre doi tineri dezbracati foarte elegant, in costumul de gala al fiecarui cuplu indragostit. Pictorul Egon Schiele, al carui tablou „Imbratisare” a fost preluat pentru a da o nota cat mai semnificativa pe coperta pentru subiectul cartii care probabil il voi aborda, atunci, peste 300 de pagini cand o voi termina, surprinde tinerii din acelasi unghi ,aerian si paralel cu cei 2 tineri, care erau prea ocupati probabil sa observe ca cineva pluteste deasupra lor si ii picteaza.
Legatura cu cartea mi-a declansat cateva imagini, numai ale mele, din ceea ce sper ca am inteles din randurile citite pana acum din carte, insa care acum, la 2:47, nu sunt interesante.
Desi trecusem de „Amelie Poulain”, si dadusem in tot felul de imagini pline de diferite nuante de piele umana, resuesc sa imi amintesc din acel timp mai mult ca perfect de la ora 2:47, ca revenisem la imaginea placutului chip al actritei purtand o palarie de paie pe cap.
Aproape imediat gandurile, desigur influentate de diferite amintiri si subconstient, au inceput sa creeze diferite imagini cu ce ar putea face vecinii mei la ora asta.Nu incerc sa explic prea mult corelatia dar ii legata de acelasi film, mai mult ca sigur. Incep sa imi creez diferite imagini cu vecina mea, tanti Nuti, sotia lui nea Avram, cum se chinuie sa adoarma, daca nu chiar dormea, langa sotul ei care sforaie. Mi-au iesit in evidenta si anumite alunite de pe malul unor riduri de pe fata ei batrana.
Imediat platoul de visare s-a mutat in cealalta parte a zonei de vecini, si mi-o imaginez pe tanti Martus, intr-o pijama de noapte alba, foarte larga, croita pe o masura care sa ii acopere fizicul corpolent. Mergand din vecin in vecin ajung si la prietenul meu Razvan care nu demult imi spusese noapte buna pe mess, si care acum, in ale mele circomvolutiuni, era in picioarele lui goale si plate, cu o pereche de pantaloni albastra si statea, doar statea fara sa imi imaginez ceva actiune mai complexa. Probabil ca nu sunt obisnuit cu imaginea lui ca stand singur, fara vreunul din grupul nostru alaturi.
Ultima scena este doar figura mamei mele, care probabil doarme in camera de dincolo, imagine care nu apuca sa se extinda pentru ca deja este 2:48 si trebuie incadrata in alta diviziune temporala.
Nu ne dam seama, dar in termeni imaginativi, un minut poate sa insemne uneori, daca nu intotdeauna si noi nu suntem constienti, o intreaga epopee a imaginilor, o aventura in subconstient, care chiar daca nu implica consum de calorii, este acolo, la un alt nivel, care desi este doar la coordonatele mintii umane, implica totusi UMAN. Timpul are margini si este delimitat doar de ceas ca si factor UMAN. In rest, sentimentele umane dintr-un singur minut pot insemna mai mult decat un vid de trairi cuprins intr-o zi, luna, viata intraega.
Si mi-am facut si norma de filozof pe minutul, saptamana sau poate chiar luna asta sau mai mult.

Anunțuri

Posted in simtite si traite..., un pic gandite... | Etichetat: | 5 Comments »

A faCE…CE.?

Posted by aievea pe Septembrie 23, 2008

Una din problemele mari ale mele si ale multor altora care nu sunt eu ii ,, ce fac cand sau ce ar trebui sa fac ca sa imi dau de lucru”. Deja cand iti pui intrebarea asta e clar: esti in concediu, somer sau student, elev cu prea mult timp liber. Eu o sa comentez cazul meu mai mult, care intra in categoria „student cu muuuuulltt timp liber”.
Odata si odata te saturi si de leneveala. Am ajuns la concluzia asta dupa cateva luni de practicat „usoara meserie”. Simti nevoia de o miscare rapida, un fotbal, baschet, etc. Dar constati dezamagit ca ai +15 kg in plus si nu mai e chiar asa usor. Deci, ptr inceput, cauti altceva, mai usor, o mica „incalzire”. Desi poate nu prea ai nevoie de bani, te angajezi, ceva usor, placut, barman in barul tau preferat de exemplu. Ii interesanta partea asta pana firea ta dezordonata face sa iesi pe minus in unele zile.Treci peste asta, zambesti, te „scuturi pe haine” si te bucuri ca totusi ceva se intampla, esti pus in anume situatii diferite.
Insa nici astea nu sunt nimic in comparatie cu viata agitata, ba chair aventuriera ce o auzi la unele persoane din jur, ca deexemplu chiar parintii ce vin seara la 10 acasa de la munca. De aici ar rezulta ce esti un individ rasfatat, ce primeste bani de la parinti si care are toate la indemana. Asta depinde de moment.
Daca apelezi la alte modalitati de a-ti „muia posmegii” ar fi cele non-proactive, dar distractive. Computer, filme, citit sau toate la un loc.
Probabil ca iti plac, pana la un anumit punct. Cred ca nu ii ceva anormal ca pana la urma sa adormi la toate.
Sa stai cu prieteni? Ii placut, distractiv pana cand ajung la subiectul legat de cat te-ai ingrasat sau la faza cu nereusitele tale din vina aiurelii.Nu ii asa? ]
Si sa imi continui „sotronul” peste posibile activitati, sar pana la statul cu prietena. Frumos, relaxant, dar atunci cand mai esti si zodia taur, si multi suntem in situatia asta, sa fim „ghiocei” de primavara, parca ai vrea sa vezi mai mult rosu si sa treci prin chestii mai solicitante. Si aici voiam sa ajung. Cand timpul devine prea lung, ce ar trebui sa faci ca sa il acoperi. Exista atatea variante.
Si ca incerc sa imi dau si eu singur un raspuns fara ca sa astept posibilele sugestii din comentariile la articol, tocmai acum si poate si inainte, dar nu imi amintesc eu, mi-am dat mi mult sau mai putin seama ca rezolvarea acestei „mari si delicate” probleme a tuturor „pierde vreme”, sa nu numesc vreun anotimp, este in atitudine, vointa si ambitie. Adica lipsa lor. Ca sa faci ceva si ca sa faci si klumea ca sa te faca sa te simti bine trebuie sa vrei respectiv sa vrei cu adevarat..Asa ca sfatul cel mai bun care singur incerc sa mi-l dau si sa mi-l impun, ca il citez pe Creanga, este…”MUIETI-S POSMAGII!”

Posted in simtite si traite..., un pic gandite... | Etichetat: | 2 Comments »

Inapoi la blogUIT…

Posted by aievea pe Septembrie 22, 2008

A trecut ceva vreme de can nu am mai dat pe aici. Nu stiu, lenea corelata cu facultatea si cu alte maruntisuri facultative sau legate de facultate m-au tinut departe de scris. Dar mi-am amintit ca imi placea si ca ..de ce nu?.. si am zis sa revin cu articolele.Sper sa ma tin de treaba ca din martie nu am facut nimic..:D

Posted in simtite si traite... | 1 Comment »