The future is fat…

Nu stiu cat de trist poate sa fie, dar m-am ingrasat ca un porc de cand sunt student. Mai exact de la 78 kg am ajuns la 103 kg, in mai putin de 2 ani. Cauzele sunt multiple si legate in masuri diferite de plesckavtza si shaworma, care mentionez, sunt delicioase.

Cum mi s-a schimbat viata si ce diferente pot observa…? Pai…

DEZAVANTAJE – buricul pare tot mai mic iar importanta lui in estetica abdomenului scade

-luatul sosetelor devine un chin prin modelul clasic ,drept, acum fiind nevoie de alte metode. Eu am adoptat pe cel din lateral.Aveti solutii mai bune?

-pula pare tot mai mica. Noroc ca exista oglinda.

-sexul poate fi chinuitor pentru partener in pozitia clasica. De asemenea si viteza de executie scade. Performanta nu insa.

-aspect de american de canapea (couch potato) in hainele asa largi din urma cu cateva luni/ani

- trecerea de la postul de atacant la a 3-a rezerva de fundas cand joci fotbal

AVANTAJE – parul de pe picioare parca s-a mai rarit de la intinderea pielii

-detinerea propriei perechi de sani, desi la o masura cam mica pentru anumite nevoi

- capacitate crescuta de stocare a bunatatilor in chiorhan

-posibilitatea de lucra comod cu laptopul pe burta, si nu la birou

-lumea pare mai mica acum

-pe langa dansuriile clasice, acum se poate tine ritmul melodiilor de orice fel si prin miscari delicate din muschii abdominali. Adica iti danseaza burta.

Si ar mai fi da mi lene sa mai scriu. Ah da…si lenea intra aici undeva. Dar nu stiu daca la avantaje sau dezavantaje…hmmm….

Ehhh…

Azi a fost o zi asa faina pana acum la ora 12. M-am trezit mult prea de dimineata si vreo 2 ore m-am tot holbat pe pereti, in laptop si la prietena-mi care dormea langa mine asa frumos. Prima raza de soare m-a prins la geam cand fumam ,iar la strada era cam incetosat . Cred ca aurolacii din colt au avut ceva party aseara.

Ma scarpin in barba si imi scot chilotii asa de mici din fund, si ma intorc la in pat langa prietena mea. O cam trezesc, dar ii intelegatoare si nu ma injura cu voce tare, doar gangura ceva. Poate sa zica orice, atat timp cat mesajul nu ajunge la mine eu o iau ca un “te iubesc”.

Pe la 7 se trezeste si ea, cand eu il citeam pe Petre Tutea. Tare mosul ala. Desi atractia intelectuala si vorbele de duh ale carturarului erau foarte tari, am zis ca le mai pot amana ca sa ma intorc la blonda de langa mine. Ne-am dezmierdat cateva zeci de minute, dup’aia a urmat rasfatul micului dejun si tigarea canceroasa de dupa orice masa copioasa.

M-am uitat printre degete la ea cum se imbraca, m-am imbracat si eu dar dupa usa sa nu ma vada si fiecare cu ale lui dup’aia. Ea la munca, eu in pat la somn.

Dupa ce am meditat vreo ora in pat referitor la conditia mea de a merge sau a nu merge la examenul de la ora 10, intr-un moment de revelare mi-am luat blugii si am plecat catre scoala.

M-am mirat sa imi vad colegii. Unii parca mai crescusera, la altii le daduse barba si unele fete erau deja bune de maritis.

Dupa ce toti se mira la randul lor cat de gras is si ca seman cu Jack Black ( yay, oh no), intru la examen. Proful de statistica cel evreu intarziase vreo 20 de minute. Nu stiu daca traficul, sau ca o trebuit sa ii ocoleasa pe aia din Noua Dreapta, dar nu era de bine conform invataturii Vitoriei Lipan.

Subiectele au fost usor de inteles, intr-o germana curata, perfecta dar nici dupa vreo 2 searchuri pe google nu imi dau seama ce cacat voia ala sa zica prin testul T si ponderea lu’ &^%()&%& …masii. Din fericie nu am fost singurul varza, ci au mai fost vreo 2. Ii multumitor sa stii ca nu esti singurul tantalau.

Ajung acasa nervos, dar impacat cu mine si ma pun in acelasi pat comod si fumez….

Morala din tampenia asta ii sa mai cititi/ascultati si din Petre Tutea…

Sunetul muzicii

Sorina lanseaza o provocare. Dupa cum spunea si ea, fiecare dintre noi are unele ganduri care te duc cu gandul la ceva/cineva. Cam asa e. Si am si eu cateva melodii care ma poarta in trecut.:)

The Burning Red – Machine Head – imi aduce aminte de Ina. nu stiu de ce, dar o ascult cu placere, destul de rar desi.

Nu sunt un fan al genului, dar imi aduce aminte de o gasca anume, din copilaria tarzie.:)

Mai ma poarta cu placere in trecut : Azure Ray – November Rain, Zebre-Totuna, Thievery Corporation – Lebanese Blonde, Iron Maiden – Brave New World,etc… Toate imi aduc aminte de ceva prieteni.

De un eveniment care imi aduc aminte cu drag a fost cand am terminat liceu si am cantat Gaudeamus. Dar asta cred ca ii o amintire comuna mai tuturor dintre noi care is la faculta deja.:)
Voi aveti ceva melodii ce va bantuie?;))

N-ai bilet ha?

Timisoara, fata de Petrosani si alte orase mai mici, din care se pleaca spre ceva mai bun, e cu totul diferit. De la cele 2-3 strazi principale inguste din micul oras, dai acuma de o adevarata jungla si aglomeratie de diferite chestii. Si cum omul ii o fiinta foarte adaptabila, mai ales daca ii si ardelean gaseste diferite solutii la probleme.
Una dintre astea ar fi mijloacele de transport in comun. Un bilet cu 2 calatorii costa 2,5 RON, care mie mi se par bani inutili asa ca mai bine merg fara bilet. Problema e ca mai exista si controale. Din experienta proprie de peste 100 de calatorii cu tramvaiul si trolebusul in care la peste 80 nu am platit pot sa fac si o statistica. Tramvaiele sunt mult mai supuse controlului decat trolebusele. Aici in Timisoara, tramvaiul 4 si 1 au cea mai mare rata de a fi controlate, mai ales intre orele 11 – 15. Tramvaiul 6, o singura data am fost prins, in rest am circulat fara probleme. In trolebus nu am fost niciodata prins!!! 100% succes.
Dar in caz ca esti prins, care sunt modalitatile de a scapa de control, respectiv politie? Am fost prins de aproximativ 6 ori. Primele dati eram inca neexperimentat si dadeam sume intre 3 si o data chiar 10 lei controlorului sa ma lase in pace. Dar cu timpul am invatat ca poti face asta si mai palpitant, dar si fara sa cheltui nici un ban. So… nu da bani la controlor!!! Asta ii exact ce asteapta el.:) In schimb, daca nu te grabesti, il lasi sa te duca la politie, unde esti chestionat in vederea platii unei amenzi de vreo 2 milioane.
Ce trebuie sa faci in cazul asta? Foarte simplu. Am fost o data inspirat si de atunci de inca 4 ori mi-a iesit fara probleme de fiecare data. Etapele ar fi:
– nu iti da numele adevarat ( ex. Laszlo Horvath), si mai bagi si un accent de ungur
-locatia( jud. Harghita, satul , aici la imaginatia fiecaruia, ex: Fekete Bura)
-ce cauti in Timisoara?( am venit la unchiu Istvan, etc). iar la imaginatie.
-ce cauti cu tramvaiul?( ma duceam la un preten din copilarie care sta…undeva unde merge tramvaiul…)
-unde sta unchiul tau?( de la opera la stanga, dup’aia 2 strazi la dreapta, arati cu degetul, explici in asa fel incat sa nu isi dea seama nimic)…:)
-buletin ? N-AM!!! (preferabil chiar sa nu ai in caz ca te perchezitioneaza)
Si daca mai pune ceva intrebari, trebuie doar sa fii creativ si sa minti mult. Plus sa fii sigur pe tine. Conteaza mult.
Asa, si cum in Romania totul ii foarte birocratic si descentralizat, sa stiti ca politia nu are o baza de date nationala a cetatenilor si in modul cum v-am explicat eu mai sus ii foarte usor sa scapi fara sa platesti bilet. Calatorii placute fara cheltuieli.:)

Crna Macka – superstitie

Ma trezesc, mananc paine cu miere, mai dorm iar un pic, ma imbrac si plec a pied catre locul de conferinta. Ah, si mai era si ‘’spalat” printre alea de mai inainte, sa completez ritualul matinal.
Mergand grabit, ca un pedestru impatimit ce sunt, la un colt de strada, imi atrage atentia o pata neagra in fundalul alb-imaculat al iernii dintre casele timisorene.
Pisica neagra, desprinsa din filmul lui Kusturica era acolo, dupa ce sarise agil peste un gard, facea acum ceva miscari pe acolo prin zapada. Nu am stat eu prea mult sa ma gandesc ce soarece/cizma sfarteca pe acolo, dar m-am gandit la regizorul sarb si apoi la ceea ce semnifica pisica neagra in cultura populara. Cam GHINION. Nu sunt superstitios, dar la ce zi am avut astazi, mai bine faceam 3 pasi inapoi. Hmm… are they really true? luat laptele vacilor, deocheatul, intors painea invers, pisica neagra, etc…?… the truth is beyond us cum spunea un agent Mulder prin Dosarele X. Eu cred ca nu.:) Dar ziua naspa ma pune pe ganduri. Pana atunci sa va uitati la ”Crna Macka, Beli mackor” – “Pisica neagra, pisica alba” ,de Emir Kusturica. Un film deosebit!

AIESEC – LPM

In ultimele 2 zile a avut loc conferinta LPM( Local Planning Meeting) in Aiesec Timisoara. Locatia a fost la Casa Tineretului Timisoara, aceeasi sala cu care ne-am obisnuit in ultimul timp. Am avut privilegiul, daca poti sa ii zic asa sa il avem ca si ”chair” la conferinta pe Dutzu, Vice-President Incoming Exchange Romania si ca facilitatori de conferinta pe iubitii nostrii LCP si VP din noul board AIESEC TM. Organizator de proiect a fost vedeta Miki de la SART.
Prima zi a fost dedicata stabilirii vizunii AIESEC in urmatorii 3 ani si ”AIESEC Understanding”. Adica am facut niste planuri generale pentru 2012 si ni s-a reamintit ce este AIESEC ( cea mai mare organizatie de tineri din lume, 106 tari, 40000 membrii, etc…) si mai ales de ce este importanta ( dezvolta tinerii pe partea de leadership cat si cunostiinte aplicate in domeniul economic in mare + impact major asupra societatii si creeare de ”agenti ai schimbarii”).
In a 2-a zi de conferinta, adica azi, sesiunile au inceput cu o ora mai tarziu, pe la 10:00. S-au discutat si planificat 3 proiecte, pe antreprenoriat, ecologie si clasicul deja “It’s your choice”, dedicat elevilor din liceu. Mai multe detalii despre proiectele AIESEC TM aici. In partea a 2-a a zilei s-a facut planificarea pe departamente pentru urmatoarele 6 luni.
Mie personal conferinta mi s-a parut interesanta, insa atmosfera si locatia nu au fost poate cele mai potrivite. Dar ii inca o experienta AIESEC si nu poate aduce decat beneficii.:)

Cea mai frumoasa zi

II greu sa faci o ierarhie. Fiecare dintre noi a avut o zi foarte buna de care isi aduce intotdeauna cu placere, insa o zi care sa lase un impact pozitiv asupra ta incat sa iti schimbe viata in bine sunt destul de putine. Cea mai frumoasa zi din viata mea ar fi ziua cand am fost admis la facultate, nu numai pentru ca am luat admiterea dar si pentru ca am cunoscut o persoana importanta din viata mea.:) sunt curios ce zile frumoase au avut Adeline ,Sorina plus Petitepomme.Si de amintirile lui Mihai ar fi fain sa vedem.:)

Timisoara – really interesting

Am mai avut acum ceva multa vreme un post dedicat Timisoara. Ala era ceva de genu’ de ce merita sa vizitezi Timisoara si cu atractii turistice. Eh, sa trecem peste catedrala, Pietele din Centru, parcuri, Mall si KFC( care se pare ii un obiectiv turistic important pentru non-timisoreni), si sa vedem de ce merita ca dupa ani buni de a fi doar un simplu turist, chiar merita sa te stabilesti definitiv in Timisoara. Ce emotii, trairi, oportunitati iti ofera calitatea de cetatean al frumosului oras fata de a fi doar “japonezul” ce face multe poze.

Timisoara ii un oras relativ mare. Asta ar fi un prim lucru ce il defineste. De aici rezulta trafic intens, cu soferi ce isi exerseaza deseori vocabularul vulgar, dar si cu pietoni fericiti care pot sa treaca linistiti si pe rosu , ca si mine, ca oricum toate masinile is blocate.
Mare. Mare mai poate sa insemne si o industrie, comert si orice alta ramura dezvoltata. Mare poate sa insemne si un numar de cersetori proportional, dar si o galerie a echipei de fotbal numeroasa.
Mare inseamna un numar ridicat de clienti si o variatate de comercianti, inseamna centru universitar si un complex studentesc compact si vast.
Un alt cuvant ce defineste Timisoara din punctul de vedere al unui proaspat locatar al orasului este ”varietate”. Piata Operei si Piata Unirii reflecta foarte bine multiculturalitea orasului.
Plimbandu-te pe langa McDonald’s-ul din centru poti observa studenti francezi comandand intr-o romana stalcita, cativa pasi mai incolo grupuri de italieni care discuta foarte pasionant de afacerile lor. Ii plin de italieni! Mai treci cateva strazi pana in Unirii unde dai de strada evreilor cu sinagoga, si cu parcarile rezervate doar comunitatii evreilor, care culmea, is pline de masini. Or mai fi atatia evrei? Neah, nu prea cred. Centrul cultural german ii ceva mai incolo in spate la Bega si nemti rasfirati pe toate strazile. Plus gypsi si tigani mai dupa toate colturile. Insa gypsi si tigani bogati. Aici nu ma bag. Plus greci, arabi, turci care is aici deobicei cu afaceri.
Ca si locuitor al Timisoarei, principalele atractii devin dintr-o data altele. Te duci la catedrala doar de Paste si in centru ca mai bei o bere. Foarte atragatoare devin acum super-marketurile precum Billa, Kaufland si etc, de unde timisoreanul obisnuit isi cumpara necesitatile zilnice. Mijloacele de transport in comun, supraaglomerate la ore de varf devin “montagne-rousse-ul” omului non-turist, uneori cu senzatii la fel de mari, mai ales cand vine controlul si nu ai bilet. Aici ce pot sa zic. Mie unuia imi place sa traiesc ”extrem”.
Vara, caldura ii insuportabila. Stai in pat, aproape gol, tot transpirat, iti strangi cearceaful intre picioare si sufli asteptand cu nerabdare ca ventilatorul rotativ sa se intoarca din nou spre tine. Ii horror! Daca te gandesti ca maine va trebuie sa mergi si la un serviciu sau undeva prin oras pe caldura, parca iti e si mai cald. Temperaturi foarte ridicate. Stranduri super-pline. Timisoara vara.
Locuri de munca variate si multe in vreme fara de criza economica. Patroni zgarciti si putin amabili in vreme de criza economica.
Timisoara, oras violet care iti da mandria de a fi orasul unde a pornit revolutia, orasul trupei Phoenix si fosta colonie austriaca cu cladiri vechi, monumente istorice.
De cand am devenit “timisorean”, am o problema sa imi definesc identitatea, ardelean sau banatean, dar cred ca as fi un super om, daca as reusit sa imbin ce ne da mai bun tara asta a noastra in materie de origini regionale. Sau trebuie sa imi aleg, ardelean in continuare, sau banatean…hmmm..?

Interview AIESEC – exchange pe pocket recruitement

Pentru toti cei care nu sunt in tema, AIESEC-ul este cea mai mare organizatie pentru studenti din intreaga lume. Ofera, pe langa dezvoltare persoanala obtinuta prin participarea la diferite proiecte din diferite domenii in actualitate cat si prin interactionarea cu oameni faini, trecuti printr-un proces de selectie riguros, o mare si vasta gama de distractii, multe gratuite (AIESEC fiind ONG).
Insa, dupa parerea mea, si a multor altora, cel mai mare avantaj ar fi este programul exchange, care ofera stagii de schimb de experienta de lucru in strainatate intre 3 si 18 luni, cu costuri minime din partea norocosului ce are de gand sa plece si este acceptat.Costuri minime insmnand maxim 200 de euro pentru toata stagiunea de maxim un an jumate. Fain nu? atat doar trebuie, sa fii tanar ( maxim 29) ani si alte cateva criterii care nu le mai insir aici.
Asa…. eu fac parte din AIESEC Timisoara, departamentul EXCHANGE , ma bucur ca am fost ales si ca iau parte la feluritele activitati si multele in special. Cam atat cu ridicarea in slavi.
Si cum fac eu parte din departamentul asta, care are ca scop sa trimitem cat mai multi membrii AIESEC, sau non-membrii prin alte tari, oricare ar fi alea, atat timp cat le gasim jobul care il cauta. Aiesec are centre in cam 110 tari, deci oferta e mare.
Sarind peste alte amanunte, pe care le gasiti pe net aici, am sa ajung la interviewul de azi, la care am luat parte ca si examinator, nu dupa cum eram obisnuit, adica ala cu emotii ce ii intervievat.
Primul la “coada” de 2,care ne-au fost repartizati mie si colegei de “interogat”,Maria, a fost un x din Arad, sa ii zicem George, care a impresionat de la inceput prin punctualitate.Ok. Am inceput cu intrebarile, la care am primit si diferite raspunsuri, bune,mai putin bune, deplasate, nepotrivite, urmarind constant atat pe foaia cu indicatii cat si reactiile tipului. Nu a fost prea greu, chiar daca interviul a fost in limba engleza.
Al doilea pus la intrebari, a fost o litera mai feminina, sa zicem y sau Ana-Maria, care pe mine m-a impresionat pozitiv cam la tot, mici exceptii.
Cu domnisoara a fost ok, in 5 min am rezolvat-o cu un ADMIS mare pe pagina, insa la George, care dupa analize seculare de aproape o ora, in care am disecat fiecare raspuns, cautand, eu, chestii pozitive, Maria incercand sa le accentueze pe alea negative, am ajuns la un compromis care numai m-a facut sa simt aiurea.
Mi-a placut mult interesul lui pentru o calatorie in strainatate, si dorinta lui foarte mare, insa el parea sa nu inteleaga ca scopul exchange-ului nu este doar un concediu prelungit, ci o oportunitate de a incerca conditii de munca interactionand cu culturi si mentalitati diferite, spre o dezvoltare personala, care poate fi folosita si aplicata la intoarcere.
Desi asa zisul George era ok, el nu s-a incadrat in profilul de valori AIESEC. La Work and travel nu ar fi intampinat probleme.
Ii o senzatie foarte aiurea sa stiu ca am privat o persoana de ceva ce isi dorea foarte mult, si poate chiar avand un rol decisiv in cursul vietii sale. Colega mea nu a avut prea mari retineri si a adus argumente concludente, dar, desi asa ii corect daca ii sa urmam normele, poate nu era chiar asa rau daca G. ar fi mers sa isi mai exerseze engleza lui cu accent ardelenesc prin alte meleaguri.
In cealalta sala de evaluare, amandoua interviewurile au fost un succes. Daca eram numai eu in sala noastra, poate si la noi tot amandoua ar fi fost, dar profesionalism inseamna sa pui gandirea, ratiunea si regulamentele in fata tendintei umane de a fi altruist sau egoist. A fost inca o lectie buna oferita de experienta AIESEC. De abia le astept si pe urmatoarele…

2:47 am

Ii ora cum scrie si in titlu. Cand articolul va fi gata publicat va fi trecut, probabil, de 3 acelasi ante-meridian. Dar sa ramanem la amintirea gandurilor care le-am avut in acest scurt minut, la fel de scurt ca si celelalte minute de pana acum.
Si gandindu-ma din nou la Audrey Tatou printr-o serie de legaturi facute in mintea mea intortocheata la ora asta tarzie, mi-am adus, ca si in alt articol de al meu aminte,de anumite faze din “Le fabuleaux Destin d’Amelie Poulain”, un film care un pic m-a marcat, se pare.
Imediat , corelatia articol- Audrey Tatou-Amelie Poulain, m-a dus la creearea anumitor imagini in mintea mea debordant de activa la ora asta.
Prima secventa de imagini a fost, fiind un lucru poate chiar normal pentru sinapsele mele cu vechimea de doar 20 de ani, mai mult sau mai putin, dar raman la mai mult, legata de seCS. Timp de cateva putine, nenumarate secunde, am legat in mod dubios in imaginatia mea scena protagonistei din “Un long dimanche de fiancailles”, aceeasi Audrey Tatou care facea dragoste cu un tanar-soldat-iubit, surprinsa de camere pentru a ne mari noua pupilele, dintr-o pozitie aflata deasupra actului in sine, creeandu-se astfel o imagine care seamana aproape identic, desigur in aceeasi proprie imaginatie, (altele pot gasi asemanarea nu asa concludenta desigur), cu coperta cartii Ada sau ardoarea”, de Vladimir Nabokov, editura Polirom, editia 1. Aici este reprezentat intr-un mod expresionist, actul unei “imbratiseri” intre doi tineri dezbracati foarte elegant, in costumul de gala al fiecarui cuplu indragostit. Pictorul Egon Schiele, al carui tablou “Imbratisare” a fost preluat pentru a da o nota cat mai semnificativa pe coperta pentru subiectul cartii care probabil il voi aborda, atunci, peste 300 de pagini cand o voi termina, surprinde tinerii din acelasi unghi ,aerian si paralel cu cei 2 tineri, care erau prea ocupati probabil sa observe ca cineva pluteste deasupra lor si ii picteaza.
Legatura cu cartea mi-a declansat cateva imagini, numai ale mele, din ceea ce sper ca am inteles din randurile citite pana acum din carte, insa care acum, la 2:47, nu sunt interesante.
Desi trecusem de “Amelie Poulain”, si dadusem in tot felul de imagini pline de diferite nuante de piele umana, resuesc sa imi amintesc din acel timp mai mult ca perfect de la ora 2:47, ca revenisem la imaginea placutului chip al actritei purtand o palarie de paie pe cap.
Aproape imediat gandurile, desigur influentate de diferite amintiri si subconstient, au inceput sa creeze diferite imagini cu ce ar putea face vecinii mei la ora asta.Nu incerc sa explic prea mult corelatia dar ii legata de acelasi film, mai mult ca sigur. Incep sa imi creez diferite imagini cu vecina mea, tanti Nuti, sotia lui nea Avram, cum se chinuie sa adoarma, daca nu chiar dormea, langa sotul ei care sforaie. Mi-au iesit in evidenta si anumite alunite de pe malul unor riduri de pe fata ei batrana.
Imediat platoul de visare s-a mutat in cealalta parte a zonei de vecini, si mi-o imaginez pe tanti Martus, intr-o pijama de noapte alba, foarte larga, croita pe o masura care sa ii acopere fizicul corpolent. Mergand din vecin in vecin ajung si la prietenul meu Razvan care nu demult imi spusese noapte buna pe mess, si care acum, in ale mele circomvolutiuni, era in picioarele lui goale si plate, cu o pereche de pantaloni albastra si statea, doar statea fara sa imi imaginez ceva actiune mai complexa. Probabil ca nu sunt obisnuit cu imaginea lui ca stand singur, fara vreunul din grupul nostru alaturi.
Ultima scena este doar figura mamei mele, care probabil doarme in camera de dincolo, imagine care nu apuca sa se extinda pentru ca deja este 2:48 si trebuie incadrata in alta diviziune temporala.
Nu ne dam seama, dar in termeni imaginativi, un minut poate sa insemne uneori, daca nu intotdeauna si noi nu suntem constienti, o intreaga epopee a imaginilor, o aventura in subconstient, care chiar daca nu implica consum de calorii, este acolo, la un alt nivel, care desi este doar la coordonatele mintii umane, implica totusi UMAN. Timpul are margini si este delimitat doar de ceas ca si factor UMAN. In rest, sentimentele umane dintr-un singur minut pot insemna mai mult decat un vid de trairi cuprins intr-o zi, luna, viata intraega.
Si mi-am facut si norma de filozof pe minutul, saptamana sau poate chiar luna asta sau mai mult.