Oamenii si incapatanarea lor..

Cand ni se dau sfaturi sau incearca cineva sa ne protejeze,nesocotim aceste lucruri spunand indiferenti ca stim mai bine ce avem de facut si ca vrem doar sa fim lasati in pace.De cele mai multe ori ne lasam orbiti de incapatanarea noastra si nu constientizam cat rau le facem persoanelor din jurului nostru,fiintelor care tin la noi si,nu in ultimul rand,noua.

Ajungem sa ne dam seama cat de mult inseamna unii oameni pentru noi numai atunci cand ii pierdem,dar de cele mai multe ori e prea tarziu..(da,stiu ca pare un cliseu,dar e realitate,una trista din pacate).

Uitam sa fim fericiti si sa ne bucuram de lucruri marunte.Noua ne place sa ranim oamenii,sa calcam in picioare,sa murdarim sentimente,sa stricam lucruri frumoase.

Ar fi totul mult mai simplu daca,in loc sa punem etichete si sa judecam oamenii dupa aparente,am incerca sa intram in pielea lor si sa anticipam ce simt ei,poate in felul asta am reusi si noi sa ne schimbam atitudinile

Putina politica (nu) strica…

Amintindu-mi ca sunt student la stiinte politice si ca, noi oamenii, suntem considerati dupa ideile unui tip, Aristotel, animale politice, si legand aceste chestii cu faptul ca fratele meu Andrei a ajuns secretar general al TSD(tineretul social democrat), filiala Petrila, la doar 18 ani, ma conduc la o mica…analiza comuna a acestor chestii.
In prima jumatate de an si dupa prima sesiune ca si student pre-politician cu acte in regula pot sa zic ca mi-am facut o parere despre partea teoretica a politicii. Multa, diferita, greoaie, enervanta, diferita, infiltrata in toate aspectele societatii, dar mai presus de toate, necesara si inevitabila. Oriunde apare necesitatea unei intelegeri sau a unui acord intre 2 parti, apare diplomatia care atrage imediat dupa ea politica. Deci Ana daca vrea sa aiba marul lui Gogu, ori il bate ca sa il ia prin forta, ori ii da o pupa ca sa il primeasca. In amandoua situatiile ii politica, desigur la o scara redusa. De aceea putem zice ca omul este animal politic,”zoon politikon” dupa cum zicea anticul nostru filosof prieten Aristotel.Totul ii politica.
Ok.Pentru cei din afara domeniului de student la stiinte politice, politica inseamna cam ce se vede si se aude prin intermediul mijloacelor de informare.Alegeri, dezbateri, stanga, dreapta, centru, extrema,PNL,PD,etc…
Ce ii insa mai grav, este ca politica mai este asemanata si cu certuri, coruptie, furturi, dormit in Parlament, propaganda murdara, injuraturi, cateodata batai,scandaluri,etc…teoretic, asta nu inseamna politica statala, ci, circ pentru popor, insa la care nu se arunca cu paine.
O sa ma leg un pic de congresul TSD de la baile Geoagiu, unde a participat ca si organizator si noul in ale politicii, al meu frate, Andrei.
Ma suna sambata seara, foarte entuziasmat:piscina, mancare buna, femei TSD-iste si PSD-iste care mai de care, poezii de-ale lui Adrian Paunescu, Geoana super tare ca stie si sa se distreze, imnul TSD Bella Ciao , care ii si imnul partidului comunist din Italia (cam sugestiv nu?) + multe alte ”distractii politice”.
Ce vrea sa insemne asta? Adunati toti tinerii, le aratati ca stiti sa va distrati cu ei, ii indemnati sa mai cheme si alti tineri, le dati mancare, bautura, le aratati ce femei frumoase is la voi si vorbiti urat de opozitie.Nu sunt adeptul nici unui partid, dar cu PSD sigur nu o sa votez. Ce ii cu spalarea asta de creiere?
Nu pot sa il conving pe fratele meu ca ii aiurea ce face.Acum, gata, i-a dat Geoana o camera la hotel, mancare pe gratis 2 zile si piscina in timpul iernii, si gata, ei merita sa castige puterea. Eu nu invat asa ceva la scoala, si invat sa devin politician. Marketingul asta inferior, reclama asta ieftina nu ar trebui sa aiba loc in politica.Ii naspa.
Dar daca stau bine sa ma gandesc, si sa dau manualul de politica de la scoala la o parte, o friptura, niste mici si sarmalute nu ar strica,nu? Si doar trebuie sa imbrac un tricou rosu si sa flutur un steag cu Geoana. Voi ce ati alege?

Doar o poveste..

Camera EI.Un interior caracterizat printr-un pat mare pe care se afla lenjerie de matase,un dulap mare cu o oglinda pe una din usi,un birou pe care se afla un laptop si alte lucruri marunte.Camera este vopsita in culori contrastante:intr-o parte se afla o culoare vie infrumusetata de mici desene,iar pe cealalta se afla o culoare trista,intunecata,aproape pustie.
Singurul geam din camera are o treapta pe care se poate sta.
EA este singura in camera ei.Sta intinsa pe pat si priveste stelele de pe tavanul camerei.Se simte ciudat,insa nu stie ce se intampla cu ea.Deodata aude mici zgomote,care o fac sa tresara.Isi da seama ca afara ploua.Incet se apropie de geam si se asaza pe treapta de langa acesta.Priveste pe geam.Singura sursa de lumina vine de la luna.Picaturile de ploaie cad cu repeziciune,atingand obiectele pe care le intalnesc si producand mici zgomote.Ea este fermecata de peisaj si inchide ochii.Prin minte nu-i trece decat un singur lucru:tot ce a fost intre ei.
Isi aduce aminte cum s-au cunoscut:intr-o seara se plimba prin Cismigiu trista,se certase cu cea mai buna prietena,iar deodata a intrat in cineva.Era EL.Au facut cunostinta si apoi au inceput sa vorbeasca.Dupa acea intamplare au inceput sa se vada in fiecare zi.Prietenia lor era din ce in ce mai frumoasa,iar intr-o zi el i-a marturisit ca o place.Din clipa aceea au inceput sa fie mai mult decat prieteni.Totul era frumos intre ei,se intelegeau foarte bine pana cand,intr-o zi,EA a aflat ca EL a avut un accident de masina,din cauza furtunii de afara,in urma caruia a murit.
Sunetele tot mai puternice ale picaturilor de ploaie ce ating fereastra o fac sa se trezeasca la realitate.Pe fata ii curge o lacrima.Simte ca fiecare picatura de ploaie e ca o vapaie din foc ce-i arde sufletul.
Deodata cineva bate la usa.EA nu vrea sa fie vazuta in starea in care se afla,asa ca isi sterge lacrimile de pe obraz si zambeste.In camera intra mama sa,care observa ca ceva este in neregula.
-Ce-ai patit?Esti bine?o intreaba mama ei.
-Da,mama..e doar ploaia,imi aminteste de el,de noi..”
-O sa fie bine..oriunde ar fi,EL te priveste si are grija de tine.
Mama se aseaza pe patul ei si continua discutia:
-Vino si pune-te pe umarul meu,ca atunci cand erai mica..
EA o asculta pe mama sa si pune capul pe umarul ei.Parca se simte mai bine,e mai linistita.Dupa cateva minute adoarme.

P.S. : aceasta dragutza povestioara ii compusa de o prietena de a mea, prietena prietenului meu jmihai .Cata prietenie.:D faina compunere.

omul cu porumbei

Ii asa fain sa vezi cum se ridica toti deodata, parca la un semnal.Apoi fac un tur de piata, si se aseaza din nou, in jurul fantanii ca sa mai primeasca niste firimituri.Ii amuzant cand arunci o bucata si vezi cum se reped mai multi spre ea, numai unul fiind norocosul si acesta nu va imparti cu nimeni nimic.Uneori se mai strecoara si o vrabie printre, poate poate o prinde si ea ceva samanata de susan ramasa de la mai marii si mai grasii ei “concetateni” ai acoperiselor de prin piata Operei.
A fost o senzatie placuta atunci cand ma plimbam linistit,cu gandul la mai stiu eu ce pitici, si aud brusc un fasait din spate si parca si un usor fluierat scurt. Ma intorc, si ma trezesc in mijlocul unui ”roi” de porumbei pe care nu stiu ce ii apucase dar decisesera sa faca o survolare la mica inaltime, tocamai pe langa aiuritul trecator ce isi facea promenada cu ochii in varful adidasilor.Nu stiu cum de nu s-a ciocnit niciunul de mine.Se pare ca au directionare foarte buna, insa cum se zice, i-am cam mirosit.
Dupa aceea imi imaginam cum ar fi fost ca toti porumbeii sa fi lansat niste mici ”bombe lipicioase” la unison, ca un adevarat bombardament asupra obiectivului fara aparare.Insa se pare ca nu mancasera firimituri stricate.
Imi place sa vad mai ales copiii mici cum alearga cu pasii lor de robotei printre porumbei, intinzand manutele ca sa ii prinda, iar apoi intorcandu-se dezamagiti si incruntati spre mamica, ca si cum ar zice: ”de ce fuge jucaria aia de mine?”.Is si mai dulci parca atunci cand arunca firimituri si zambesc de cursa ”care pe care” a porumbeilor de a ajunge primul la miezul de paine.
Dimineata devreme, de obicei in jurul orei 8, cand eu sunt inca in drum spre scoala, desi trebuia sa fiu demult la curs, cerul este pentru cateva minute bune intunecat de hoardele de ciori ce se intorc pe taramul de vanatoare, dupa o noapte la fel de intunecata ca si ele petrecuta prin plopii de la marginea orasului. La ora aia, nicio urma de porumbei sau vrabiute. Nimic. Fiecare isi stie rolul si cum sa se pazeasca mai bine. Insa imaginea pot zice ca ii infricosatoare, demna de filmul lui Hitchcock cu acelasi nume, “Ciorile”. O bomba cu schrapnel plasata bine inspre vazduh, ar cauza o ploaie cu ciori la ora aia.
Intorcandu-ne in Piata Operei gasim acolo un personaj interesant care probabil il cunoaste macar din vedere fiecare trecator cu spiritul de observatie normal, datorita faptului ca de obicei are ca si podoaba capilara in afara de cele cateva fire de par albe si caciula de iarna ruseasca si un porumbel. Da, domnului respectiv i s-a urcat porumbelul la cap.
Ocupatia “imblanzitorului de porumbei” este cat se poate de libera si fara angajamente prea mari, insa poate avea influente mari asupra noastra. Domnul acesta este batranul cu cantarul ce se sprijuna pe geam acolo la Leonardo in centru si ne mai face cu ochiul sa trecem pe la el si sa vedem cat am exagerat cu plesckavitza. Zic ca poate avea o influenta mare asupra noastra pentru ca el este cel care ne da verdictul: ”88 kg domnule” .Apoi isi cere leul pentru serviciul facut. Reactia poate fi ori un zambet satisfacut si o privire la fel de multumita in vitrina reflectoare de la magazin, ori ca si in cazul meu, o reactie de nemultumire totala si acuze aduse cantarului dansului. Insa adevarul nu trebuie sa supere si trebuie acceptat. De accea zic ca ne poate influenta cursul vietii, prin simplul fapt ca ne poate influenta schimbarea dietei.Cel putin mie a reusit. Acum succesul nu mai conteaza, dar ceva se pare ca incepe sa se contureze pe contururile mele.
Insa eu ma intreb cum de a reusit el sa creeze legatura aia cu pasarile acestea, de altfel animale relativ timide si distante fata de oameni. Sunt convins ca si daca stau nemiscat si cu seminte pe cap, nu se va aseza niciun porumbel pe capul meu. Ceva trebuie sa fie acolo. Poate le cunoaste limbajul. Stie sa vorbeasca columbeste. Ii o relatie reciproca. El ii columbofil, iar porumbeii sunt filo-Mosu’ cu cantaru. Un acord nescris. As vrea sa vad daca poate face asta si cu ciorile sau vrabiile. De ce nu?
Ar putea sa ii antreneze sa atace orice tinta. De la inaltime prin bombardamente in picaj cu gainat sau atacuri in forta cu ciocurile ascutite. Un atac organizat asupra Parlamentului ar fi genial. Insa eu cred ca domnul se multumeste cu linistea ce probabil porumbeii i-o aduc, si eu chiar cred ca aceste pasari frumos colorate sunt o buna companie.

lucruri frumoase

Sa te uiti la o persoana draga cum doarme ,sa asociezi norii cu anumite siluete de animale ,sa tii in mana un pui de gaina mic,sa citesti o poezie rimata. Sa iti treci mainile prin spicele de grau , sa mergi cu bicicleta fara maini ,sa bei lapte proaspat muls sau sa ii manaci sarmalele imaginare ale verisoarei tale mici.
Ii senzatie placuta atunci cand esti la munte si bei apa direct din parau ,iar apoi te stergi cu maneca satisfacut.Fain ii sa privesti poza persoanei cele mai dragi ,sa visezi cum ar fi sa fii cu fata aceea care are prieten de atatia ani sau sa mangai o pisica care toarce.
Ii placut sa scoti un zambet de la persoane de la care iti doresti asta cel mai mult ,sa mananci cu mana pestele ,sa alergi pe deal in jos sau sa atingi nasucul carn al unei fiinte dulci.
Sa simti fluturi in stomac ,sa vorbesti cu oameni intelepti ,sa ajuti o batrana sa treaca strada sau sa simti bucurie fara motiv.
Ii frumos sa traiesti ,sa simti cubul de zahar din paharul de bitter lemon si sa simti din plin toate sentimentele cu care este inzestrat omul.
Sunt de parere ca adevarata fericire nu consta intr-un singur eveniment care ne schimba viata ,castigi la loto sau te casatoresti cu femeia iubita ,ci fericirea ,este cumulul tuturor lucrurilor marunte care ne aduc bucurie , oricat de mica ar fi aceasta ,doar prin simplul fapt ca ne fac sa ne simtim bine si ca ne aduc zambetul pe buze…

manifest verde

Fiind originar dintr-o zona cu munti (Valea Jiului) ,cu multe bogatii forestiere si mai mult ,cu amandoi parintii ingineri silvici ,pot spune ca sunt la curent cu problema defrisarii padurilor ,mai ales de cativa ani incoace de cand a intrat in vigoare legea retrocedarii padurilor.Nu is ecologist ,dar mai ho cu atat taiat!!! Stiti ca un molid ,specia predominanta in padurile noastre atinge maturitatea in 100 ani?cat ia sa il tai?10 min cu un fierastrau tocit. eu cred ca ii o mare problema…si…m-am gandit sa compun un mic manifest in versuri la aceasta problema…

P.S.:aceasta ,,asa zisa poezie” este o tentativa de testare a talentelor mele poetice si trebuie tratata ca atare….si…..taietorii de lemne,drujbistii si proprietarii de gatere sunt rugati sa dea click pe ,,X” din coltului ecranului de sus din dreapta..va multumesc pentru intelegere..;)

Holocaust natural

s-a trezit viata,
e amiaza,cer senin de vara
o zi minunata,si ce aer curat
ciripit,zumzait,camp parfumat
natura rade ,alearga si zboara

m-a trezit devreme ,
cand dormeam asa de bine
o mierla ce bate cu ciocul in geam
parca sa ma cheme si pe mine
la acest ,al naturii,bairam.

si m-atrage padurea
izvor de sanatate si paradis ancenstral
a noastra comoara din tot ce a ramas,
relicva vie a vechiului regat natural
in care de omul facea doar popas

am ajuns in Rai,
ma uit in jur si admir frumosul,
ascult concertul ambiental,
inspir,expir, si simt mirosul
unic,al vietii in mediul ei natural.

ma doare capul,
ceva in aer dintr-o data se schimba
adulmec si simt ca ii gasolina.
vad pasari cum spre cer parca-ngrozite se ridica
si un zgomot grav se aude in surdina.

inaintez nedumerit,
vad in departare un lup fugind dezorientat
si in spatele lui un caprior
deja totul devine prea ciudat
prada alergand in urma unui pradator..?

si vad moartea,
extinzandu-se incet pe unde nu demult era viata
ca o pata de cerneala pe-un cearceaf imaculat
si-un calau cu topor ii urmeaza povata
taind ,ciopartind sufletul lumii deja uitat.

fierastraie mecanice huruie,
si am ajuns in mijloc de Iad antropizat
pretutindeni in jur ii un cimitir
cadavre de brazi si rumegusul varsat
fac din coltul de padure al lumii martir.

inceput de sfarsit,
genocid printre frumos,
macel al mostenirii,
carnagiu de prisos,
masacrul nemuririi.

si stau acum in pat si ma gandesc,
cum omul a revenit la stadiul de animal,
mai rau de fapt ,omorand tot ce ii mai lumesc
lovind in natura, in padure….Holocaust natural.

curcubeul…

Probabil fiecare dintre noi in copilarie ,era fascinat de arcul colorat aparut pe cer ,destul de rar ,dupa ploaie.Iar cand acesta era dublat de un alt arc ,minunea era mai mare.Toti ne opream din ascunselea ,atinsa,mama si de-a tata si ne holbam la cer mirati…uaaaaaa ,curcubeul.De fapt ce este acest fenomen.Nu ii foarte complicat. Este un fenomen meteorologic si optic ,care se produce atunci cand razele Soarelui intalnesc o anumita cantitate de umezeala in straturile mai inalte ale atmosferei.
Ok…dar de ce este asociat cu ponei ,pasarele si ursuleti care se dau pe el ca pe tobogan. Hmmm…. asta nu mai gasesti pe wikipedia…;))… cred ca datorita spectrului de culori ,majoritar vesele,ce il compun :rosu,portocaliu ,galben ,verde ,albastru ,indigo si violet.
Culorile sunt cele care definesc si diferentiaza majoritatea lucrurilor in perceptia senzoriala umana ,iar fiecare culoare spune ,reprezinta ceva… rogvaivul fiind in spectrul de culori cel mai diversificat prin insemnatatea culorilor ce il compun ,prin ele putand fi inglobate toate trairile si sentimentele umane…