Doar o poveste..

Camera EI.Un interior caracterizat printr-un pat mare pe care se afla lenjerie de matase,un dulap mare cu o oglinda pe una din usi,un birou pe care se afla un laptop si alte lucruri marunte.Camera este vopsita in culori contrastante:intr-o parte se afla o culoare vie infrumusetata de mici desene,iar pe cealalta se afla o culoare trista,intunecata,aproape pustie.
Singurul geam din camera are o treapta pe care se poate sta.
EA este singura in camera ei.Sta intinsa pe pat si priveste stelele de pe tavanul camerei.Se simte ciudat,insa nu stie ce se intampla cu ea.Deodata aude mici zgomote,care o fac sa tresara.Isi da seama ca afara ploua.Incet se apropie de geam si se asaza pe treapta de langa acesta.Priveste pe geam.Singura sursa de lumina vine de la luna.Picaturile de ploaie cad cu repeziciune,atingand obiectele pe care le intalnesc si producand mici zgomote.Ea este fermecata de peisaj si inchide ochii.Prin minte nu-i trece decat un singur lucru:tot ce a fost intre ei.
Isi aduce aminte cum s-au cunoscut:intr-o seara se plimba prin Cismigiu trista,se certase cu cea mai buna prietena,iar deodata a intrat in cineva.Era EL.Au facut cunostinta si apoi au inceput sa vorbeasca.Dupa acea intamplare au inceput sa se vada in fiecare zi.Prietenia lor era din ce in ce mai frumoasa,iar intr-o zi el i-a marturisit ca o place.Din clipa aceea au inceput sa fie mai mult decat prieteni.Totul era frumos intre ei,se intelegeau foarte bine pana cand,intr-o zi,EA a aflat ca EL a avut un accident de masina,din cauza furtunii de afara,in urma caruia a murit.
Sunetele tot mai puternice ale picaturilor de ploaie ce ating fereastra o fac sa se trezeasca la realitate.Pe fata ii curge o lacrima.Simte ca fiecare picatura de ploaie e ca o vapaie din foc ce-i arde sufletul.
Deodata cineva bate la usa.EA nu vrea sa fie vazuta in starea in care se afla,asa ca isi sterge lacrimile de pe obraz si zambeste.In camera intra mama sa,care observa ca ceva este in neregula.
-Ce-ai patit?Esti bine?o intreaba mama ei.
-Da,mama..e doar ploaia,imi aminteste de el,de noi..”
-O sa fie bine..oriunde ar fi,EL te priveste si are grija de tine.
Mama se aseaza pe patul ei si continua discutia:
-Vino si pune-te pe umarul meu,ca atunci cand erai mica..
EA o asculta pe mama sa si pune capul pe umarul ei.Parca se simte mai bine,e mai linistita.Dupa cateva minute adoarme.

P.S. : aceasta dragutza povestioara ii compusa de o prietena de a mea, prietena prietenului meu jmihai .Cata prietenie.:D faina compunere.